Saturday, January 20, 2007

Fra Diavolo, L'Ernani, i Puritani, i Vespri Siciliani...

Pentru pasionatii operei, pentru connaisseuri si pentru entuziasti, o vizita la Museo della Scala din Milano s-ar putea apropia de o calatorie in Paradis ghidata nu de Beatrice, ci de Papageno. Pentru ceilalti ar putea fi o descoperire.

Un traseu intortocheat printre afise din la belle epoque, franturi de spectacole care au facut istorie, costume purtate de Callas si di Stefano alaturate cu recuzita moderna, inregistrari vintage auzindu-se din gramofoane (pentru zgomotul de fond absolut delicios), din CD-playere (pentru expresivitate si claritate) si din masinile alea care mergeau cu benzi gaurite (nu stiu pentru ce, dar cred ca as putea sta ore privind cum iese sunetul dintr-o hartie perforata :P )... Explicatii inedite si interesante, intrebari ridicate, despre tenori, soprane, decoruri, Puccini, ploaie si povestirile lui Hoffmann.

Din pacate, insa, Papageno n-a intrat niciodata in Museo della Scala. Nici barbierul de Sevilla, nici Dorabella si nici Fiordiligi. :( Labirintul e inexistent, traseul prin muzeu e liniar, aici sunt tablouri, mai incolo sunt cateva costume, la dreapta sunt cateva instrumente inghesuite care nu stie nimeni cum suna si drept inainte e usa de iesire, multumim pentru vizita. Banal, prafuit, corect.

Nu am avut privilegiul de a fi vazut vreun spectacol la Scala. In oric caz, pentru mine ramane un loc unde supravietuieste inca mondenitatea unui fine ottocento lombard, romantic si fascinant ca in picturile lui Federico Zandomeneghi. Sau ca in cantecul asta de la Quartetto Cetra, pe care l-am redescoperit cu bucurie saptamana asta: In un vecchio palco della Scala.

Foto: Federico Zandomeneghi, Il Palco

. @ 1:07 AM