Tuesday, October 24, 2006

dune de nisip

“Altocalore descrive la vita nella mia terra, canzoni d'amore, donne tatuate con la sacra pianta della henna, preghiere portate dal vento del deserto tunisino.”

Vorbeam in postul trecut despre ocrul saharian. Incomplet. De fapt trebuia sa vorbesc si despre spatiul asta fantastic de variat care e Mediterana si despre confluente intre culturi, despre calatori si marinari si pirati levantini, de fapt niste negustori de sunete intre lumea araba si cea europeana. Da, e mai mult decat ocru saharian in albumul Altocalore semnat M’Barka Ben Taleb.

In primul rand pentru ca albumul, desi cantat in araba de catre o tunisiana, este produs in Italia. But, of course. La ce muzicieni interesanti misuna prin It, nu ma mir. Si are un cantec despre Napoli. E drept, tot in araba. De fapt chiar asta mi-a placut cel mai mult: condimentarea sound-ului autentic-saharian cu voci, linii melodice, instrumente straine de spatiul arab. Bas si violoncele alaturi de ud, bouzouki sau qanun.

Melodiile ma fascineaza, cu exceptia a doua dintre ele, cam prea “ambientale” si light pentru gusturile mele. Dar sunetul pustiului, acompaniamentul care da senzatia puternica de gol, si vocea ei pustie si dezolanta din Dayirbik ma bantuie cel mai mult.

Da approfondire.

. @ 8:34 AM