Thursday, August 24, 2006

electric craving

Acum trei ani am auzit-o pentru prima data si nu mai ascultasem aproape deloc muzica braziliana. Totusi am avut senzatia aia ca Maria Bethania e exact ce ma asteptam de la o cantareata braziliana. Sort of a secret craving. Albumul era Ambar, vocea era groasa, cu un timbru jos, aproape o voce de barbat. Si uneori nazalizata. Cantecele nu aveau nimic din melodicitatea facila si din energia cantecelor braziliene de mainstream, si totusi curgeau cantabile, placute, cu ritmul usor defazat, dar nu in stil bossa-nova sau samba. L-am ascultat in primavara aia, dar casetofonul mi s-a stricat. Mi-a fost recomandat Caetano Veloso, ii descoperisem pe Milton Nascimento, pe Jorge Ben si pe Gilberto Gil si am uitat-o pe Bethania. Cand m-am mutat la Bucuresti, am luat caseta cu mine. Singura caseta pe care am luat-o. Doar-doar s-o ivi ocazia.

Si ieri am ascultat-o din nou. Imi era dor de albumul asta. Are sonoritatea a doua pietre care se ciocnesc si ies scantei. Ambar eletrico indeed. Si tandemul Bethania – Virginia Rodrigues din cantecul Invocacao e fantastic.

Imi place cum e descrisa in cartea lui Caetano Veloso. S-a implicat in miscarea Tropicalia, in reinterpretarea muzicii populare braziliene, dar niciodata pana la capat. Cand toti cei care o inconjurau se inpirau din jazz-ul american si din James Brown, ea asculta Edith Piaf. Ei ii ascultau spre clasici, ea pe Os Mutantes. I like that.

Interesant cum muzicienii mei preferati se dovedesc a avea tipurile de personalitate pe care le apreciez. Nu-mi plac vedetele si conformistii nici in viata reala si nici muzical. O fi vreo legatura?

Si de ce scriu chestiile astea ascultand Mercan Dede?

. @ 7:06 AM