Thursday, May 18, 2006

de ce nu-mi plac mie hipiotii foarte hippie

[despite liking Janis Joplin, Jefferson Airplane, Creedence, the Doors & stuff]

---

Nume: Festival Express
Keywords: train festival
Timing: vara lui ‘70
Loc: de-a lungul Canadei
Participati: Janis Joplin, the Grateful Dead, The Band, si inca altii mai putin cunoscuti. Muziceini si, poate, si cativa groupies.
Screenplay: De-a lungul catorva saptamani au parcurs, in tren, Canada de la E la V, facand ce stiau ei sa faca cel mai bine. Adica muzica. Ma rog, si poate si de-altele. In orasele mari se opreau spre aprovizionare cu “inspiratie” si sa dea cate un concert.

Ce s-a intamplat? La un moment dat, in Calgary, unde aveau concert [in aer liber, dar intr-o incinta imprejmuita], vine marea de hipioti fara bilet si incearca sa forteze usile. [a, uitai sa zic: concertele erau pe bani] “music should be free for the children of Calgary!”, declama ei revolutionar.
Iar artistii: nu! Cu alte cuvinte: frate, frate, da’ branza-i pe bani. Dragii de ei! Manca-iar mama de capitalisti! Amu’ vi s-or trezit instinctele de proprietate?
Nu discut decizia in sine de a nu-i lasa pe “the children of Calgary” la concert moca. Ideea e ca daca predici o chestie (in speta ideologia cu totul la comun), e bine sa o si sustii prin fapte. Puterea exemplului, la urma urmei.

Part 2

S-a facut un film despre festivalul asta. Prin 2003, si chiar asa se cheama – Festival Express.
Partea draguta e ca a fost anul trecut la Tiff, si, cum suna super-interesant (a si fost), era in aer liber (pure hippie style), m-am dus sa-l vad. Public format in majoritate din tineri. Nu toti erau chiar de facultate, dar, in orice caz, media de varsta cam 25 de ani.
A doua zi, insa, ziarul festivalului trambita glorios: publicul, format din nostalgici ai anilor ’60 care doreau sa isi aminteasca de vremea tineretii lor...
Huh?

poza de aici

. @ 1:03 AM