Thursday, August 24, 2006

electric craving

Acum trei ani am auzit-o pentru prima data si nu mai ascultasem aproape deloc muzica braziliana. Totusi am avut senzatia aia ca Maria Bethania e exact ce ma asteptam de la o cantareata braziliana. Sort of a secret craving. Albumul era Ambar, vocea era groasa, cu un timbru jos, aproape o voce de barbat. Si uneori nazalizata. Cantecele nu aveau nimic din melodicitatea facila si din energia cantecelor braziliene de mainstream, si totusi curgeau cantabile, placute, cu ritmul usor defazat, dar nu in stil bossa-nova sau samba. L-am ascultat in primavara aia, dar casetofonul mi s-a stricat. Mi-a fost recomandat Caetano Veloso, ii descoperisem pe Milton Nascimento, pe Jorge Ben si pe Gilberto Gil si am uitat-o pe Bethania. Cand m-am mutat la Bucuresti, am luat caseta cu mine. Singura caseta pe care am luat-o. Doar-doar s-o ivi ocazia.

Si ieri am ascultat-o din nou. Imi era dor de albumul asta. Are sonoritatea a doua pietre care se ciocnesc si ies scantei. Ambar eletrico indeed. Si tandemul Bethania – Virginia Rodrigues din cantecul Invocacao e fantastic.

Imi place cum e descrisa in cartea lui Caetano Veloso. S-a implicat in miscarea Tropicalia, in reinterpretarea muzicii populare braziliene, dar niciodata pana la capat. Cand toti cei care o inconjurau se inpirau din jazz-ul american si din James Brown, ea asculta Edith Piaf. Ei ii ascultau spre clasici, ea pe Os Mutantes. I like that.

Interesant cum muzicienii mei preferati se dovedesc a avea tipurile de personalitate pe care le apreciez. Nu-mi plac vedetele si conformistii nici in viata reala si nici muzical. O fi vreo legatura?

Si de ce scriu chestiile astea ascultand Mercan Dede?

. @ 7:06 AM

Saturday, August 12, 2006

reading this!!

Si nu-mi mai incap in piele de bucurie:

E imprumutata de la Institutul Francez si nu-mi venea sa cred cand am vazut-o pe raft! Tropicalia from the inside: personaje, cantece, instrumente, filme, carti, politica, arta, idei - this book says it all!
O citesc, evident, pe soundtrack-ul de rigoare.

Much later: apropo de carti si muzicieni din Brazilia - fiind in librarie, azi, am dat ochii peste o carte scrisa de Baden Powell. Wtf??? Dupa Caetano Veloso acum si BP scrie? Dar m-am prins: era vorba de cercetasul Baden Powell, cel care i-a inspirat pe parintii muzicianului Baden Powell sa-i dea prenumele asta bizar. But for a moment...

. @ 5:24 AM

Monday, August 07, 2006

Siduuuuun!

Prima versiune incepe cu un fragment dintr-un discurs al presedintelui SUA (whoever he was back then in 1984) despre “the constructive and courageous role that Italy is increasingly playing on the world stage”. Cea mai pura si mai subtila ironie posibila.

A doua versiune incepe cu un bocet al unei femei din Orientul Mijlociu (imi pare rau ca nu am retinut din ce tara). Pe limba ei. Sfasietor.

Prima versiune e cantata cu vocea groasa, dar slefuita a lui Fabrizio de Andre.
A doua e cantata cu vocea usor mai ridicata, dar abraziva a lui Mauro Pagani.

Prima versiune a aparut in 1984.
A doua in 2004.

Sound-ul e acelasi: levantin. Tema e aceeasi: luptele din Orientul Mijlociu. Relevanta e aceeasi.

Dupa sute de auditii, nu imi dau seama care versiune o prefer. Dar inclin tot mai mult sa ii dau dreptate lui de Andre cand spunea ca Sidun e piesa cea mai frumoasa pe care a cantat-o. Ever!

*pozele sunt oficioase*

. @ 7:34 AM

Thursday, August 03, 2006

Dracula strikes again!

si io de-abia acum aflu!
it stroke in October 2005. Sub forma unei opere rock. Facuta -unde altundeva?- in Italia. Cine zice ca baba nu se impaca cu mitraliera?

Ma rog, ideea in sine a unei opere rock cu tema "contelui transilvan", compusa de niste italieni in anul de gratie 2005 pare, have to admit, ingrozitor de kitsch. DAR avand in vedere ca italienii respectivi sunt cei de la PFM, ar putea fi o chestie de calitate.

Sunt curioasa!

. @ 9:30 PM