Sunday, July 30, 2006

einuiea

Si am fost la concert einuiea. Auzisem de ei de aici (si aici), unde chiar mi-au placut. Una dintre melodii era un sound bizantin vechi prelucrat pentru urechi noi, oarecum ambientalizat, interpretat cu instrumente originale, destul de exotice (percutii mediteraneene si africane).

Cealalta o compozitie de-a lui Anton Pann. Amandoua de pe albumul “Povestiri bizantine”.

Era de bine.

Cat despre concert, trebuie sa carcotesc putin. Tipii au scos sau vor scoate un nou album anul asta, intitulat “Stampe japoneze”. Scris in urma (sau in timpul) unei calatorii de doua luni intreprinse de ei in tara respectiva. Iar o parte din piesele cantate live au fost de pe albumul in discutie. A fost o muzica placuta, relaxanta. Dar atat. Problema e ca atunci cand faci un album influentat de o alta cultura e necesara o cunoastere profunda a acelei lumi. Iar cunoasterea, ca sa-l citez pe Mauro Pagani inseamna respect, dragoste si multa munca. Fie ca faci o chestie traditionala, fie ca incerci sa combini sonoritati de diferite tipuri sau ca faci o imbinare intre vechi si modern, cunoasterea trebuie sa existe. Altfel risti sa faci o chestie superficiala, exotica de dragul exotismului. Dai in divertisment. Poate gresesc, dar mie impresia asta mi-a facut-o muzica lor “nipona”. Mai ales in momentul in care au cantat o piesa care avea si versuri in japoneza fara sa stie ce inseamna.

. @ 7:28 AM




Friday, July 28, 2006

Wine's so good!

Folclorul contraataca! In directia care trebuie, totusi. Bun ii vinul ghiurghiuliu "remixata" de Cvartetul Balanescu. Accente neasteptat de grave si misterioase intr-o melodie joviala. Citat din Maria Tanase cu sublinieri la vioara.


I'm stunned!


The Balanescu Quartet - Wine's so good (descoperit via Motel de Moka; - thanks!!!!!)


. @ 6:13 AM




Tuesday, July 11, 2006

superstar

ma intorsesem entuziasta de la Jesus Christ Superstar.
Mi-am deschis player-ul si am dat un search dupa "superstar". Si ce-mi gaseste iTunes-ul?
Tango Christ Superstar!!!!

. @ 9:14 AM




Monday, July 10, 2006

trop hardcore

Iar am avut un coup de foudre intr-un magazin de CD-uri. O anumita Lola Lafon & Leva. Am dat search pe net si am aflat ca a scris si o carte. Pe care tocmai am terminat-o de citit. (Lola Lafon - Une fievre impossible a negocier)

Trop hardcore... si muzica si cartea Lolei Lafon. Merg impreuna. Si te pomenesti citind despre o viata traita cu intensitate in grupurile de extrema stanga din Franta, pe un fundal sonor "electro-balcanic", in care o voce incredibil de expresiva canta in franceza, engleza, macedoneana, romana, acompaniata de acordeon, pian si chitara bas.
Cartea e despre frica. Despre pasiunile imposibil de negociat ale Landrei (Lolei?), fiica unor diplomati francezi, care si-a petrecut copilaria in Europa de Est pe vremea comunismului (in Romania si Bulgaria), s-a intors in Franta, a incercat sa se auto-amageasca intru moravurile societatii de consum dar a cazut victima unui viol comis de un homme insoupconnable din lumea buna pariziana. A reusit sa-si reconstruiasca viata militand intr-o organizatie de extrema stanga. Sunt 300 de pagini de emotii si furii clare, imposibil de negociat, care te molipsesc.
Si, mai mult decat atat, un personaj feminin pe bune, iesit din cliseele in care multe din romane isi incadreaza eroinele.

Muzica. O asculti si ti se pare o combinatie de doine si klezmer. Si un ceva nedefinit, dar foarte modern care atrage atentia. Poate furia aia imposibil de negociat.
Cronicarii de pe net vorbesc de influente din Patti Smith si Jeff Buckley, eu ma gandesc si la ritmuri si orchestratii balcanice, romanesti, bulgare, tiganesti, la Cine iubeste si lasa (in carte e chiar transcris un fragment).



"Moi j'ai peur de tellement de choses que ce soir-la j'ai fait une liste pour les apprivoiser. Ce qui est en lettres est saisissable, on peut regarder de face.
Ca faisait ca:
J'ai peur de tout rater, ne jamais faire une chanson qui touche vraiment les autres, des serpents et des raz-de-maree, et d'etre trop compliquee.
Renoncer a ce qui m'importe vraiment, m'endormir doucement et puis me reveiller au moment de mourir."

PS: Dupa ce am citit cartea mi-am pus "A room of one's own" de Virginia Woolf printre primele carti pe lista prioritatilor de lectura. Si am dat de blogul Lolei, live glimpse of her thoughts, in care tocmai pomenea cartea Vriginiei W. Great minds think alike! :P

. @ 6:15 AM