Sunday, May 28, 2006

ciocnirea civilizatiilor

Citita intr-un interviu cu Mauro Pagani.

De multe ori scenariul se petrece cam asa:
Concert de muzica indiana in Occident. Muzicienii intra pe scena si incep sa isi acordeze instrumentele. Si le acordeaza. Si iar le acordeaza. La un moment dat se opresc, sa inceapa efectiv concertul.
Si publicul in delir: brrraaavooooo!

. @ 6:39 AM

Sunday, May 21, 2006

Ootsie-putsie man

Un individ care canta folk in frangleza cu o voce black (un fel de ben harper unplugged), with a slight touch of hip-hop si blues, practicand l’art delicat de passer pour un con nu poate fi decat gorgeous.
AND he’s got a blog!
poza e de pe gorgeous website

. @ 10:44 AM

Thursday, May 18, 2006

de ce nu-mi plac mie hipiotii foarte hippie

[despite liking Janis Joplin, Jefferson Airplane, Creedence, the Doors & stuff]

---

Nume: Festival Express
Keywords: train festival
Timing: vara lui ‘70
Loc: de-a lungul Canadei
Participati: Janis Joplin, the Grateful Dead, The Band, si inca altii mai putin cunoscuti. Muziceini si, poate, si cativa groupies.
Screenplay: De-a lungul catorva saptamani au parcurs, in tren, Canada de la E la V, facand ce stiau ei sa faca cel mai bine. Adica muzica. Ma rog, si poate si de-altele. In orasele mari se opreau spre aprovizionare cu “inspiratie” si sa dea cate un concert.

Ce s-a intamplat? La un moment dat, in Calgary, unde aveau concert [in aer liber, dar intr-o incinta imprejmuita], vine marea de hipioti fara bilet si incearca sa forteze usile. [a, uitai sa zic: concertele erau pe bani] “music should be free for the children of Calgary!”, declama ei revolutionar.
Iar artistii: nu! Cu alte cuvinte: frate, frate, da’ branza-i pe bani. Dragii de ei! Manca-iar mama de capitalisti! Amu’ vi s-or trezit instinctele de proprietate?
Nu discut decizia in sine de a nu-i lasa pe “the children of Calgary” la concert moca. Ideea e ca daca predici o chestie (in speta ideologia cu totul la comun), e bine sa o si sustii prin fapte. Puterea exemplului, la urma urmei.

Part 2

S-a facut un film despre festivalul asta. Prin 2003, si chiar asa se cheama – Festival Express.
Partea draguta e ca a fost anul trecut la Tiff, si, cum suna super-interesant (a si fost), era in aer liber (pure hippie style), m-am dus sa-l vad. Public format in majoritate din tineri. Nu toti erau chiar de facultate, dar, in orice caz, media de varsta cam 25 de ani.
A doua zi, insa, ziarul festivalului trambita glorios: publicul, format din nostalgici ai anilor ’60 care doreau sa isi aminteasca de vremea tineretii lor...
Huh?

poza de aici

. @ 1:03 AM

Friday, May 12, 2006

pa-ra-pa-pa-ra-pa-pa-pai..

...-pa-paris!

Apres la classe. Grup italian. Love it!
Imi aminteste de Merzhin.
poza de pe http://www.apreslaclasse.it/

. @ 12:50 AM